Dream Theater: trei studenți, o sală de repetiții și trupa din spatele metalului progresiv
John Petrucci și John Myung, doi prieteni din Long Island, au ajuns la Berklee College of Music din Boston în 1985, în căutarea unui toboșar care iubea rockul progresiv și metalul. L-au auzit pe Mike Portnoy într-o sală de repetiții și au început să cânte împreună. Trupa se numea atunci Majesty.
În 1988, prima lor casă de discuri a descoperit că o altă trupă deținea deja numele. Tatăl lui Portnoy a propus Dream Theater, numele unui cinematograf din Monterey, California. Albumul de debut, „When Dream and Day Unite”, a apărut în 1989. Cu cântărețul canadian James LaBrie au înregistrat „Images and Words” (1992), iar „Pull Me Under” a ajuns la radio și la MTV.
„Awake” (1994) a adus prima criză. Clapistul Kevin Moore a anunțat în timpul mixajului că pleacă pentru o carieră solo. Derek Sherinian, angajat pentru turneu, a avut două săptămâni să învețe două ore de muzică foarte complexă. După prima parte a turneului, James LaBrie a suferit o intoxicație alimentară violentă care i-a deteriorat grav corzile vocale și a fost deprimat o mare parte din turneu.
Apoi a venit „Falling Into Infinity” (1997), înregistrat sub presiunea casei de discuri, care voia un nou „Images and Words” și un single ca „Pull Me Under” și credea că un album mai metal se vinde mai ușor. Sherinian a cântat pe el și pe EP-ul „A Change of Seasons”.
În 1999 trupa a răspuns cu „Metropolis Pt. 2: Scenes from a Memory”, un album conceptual de 77 de minute produs de Petrucci și Portnoy. A fost primul cu clapistul Jordan Rudess.
După aceea au lansat aproape un album la doi ani: „Six Degrees of Inner Turbulence” (2002), „Train of Thought” (2003), „Octavarium” (2005), „Systematic Chaos” (2007) și „Black Clouds & Silver Linings” (2009).
În septembrie 2010, după 25 de ani, Mike Portnoy a anunțat că pleacă, iar Mike Mangini i-a luat locul. Un an și cinci zile mai târziu, trupa a lansat al 11-lea album, „A Dramatic Turn of Events”, primul cu Mangini.
Cu Mangini, trupa a mers mai departe: „Dream Theater” (2013), „The Astonishing” (2016), „Distance Over Time” (2019) și „A View from the Top of the World” (2021), care a câștigat un Grammy pentru cea mai bună interpretare metal cu „The Alien”.
Apoi cercul s-a închis. Pe 25 octombrie 2023, la treisprezece ani după plecare, Portnoy și-a anunțat revenirea, după ce s-a împăcat treptat cu membrii și a reluat legătura cu LaBrie în 2022, la concertul trupei de la Beacon Theatre din New York. „Parasomnia” (7 februarie 2025) este al 16-lea lor album și primul cu el din 2009.
Cât valorează Portnoy singur? Este unul dintre cei trei fondatori, a coprodus discurile cu Petrucci și, ca baterist, a modelat felul în care sună Dream Theater pe scenă. A scris versurile piesei „Midnight Messiah” de pe „Parasomnia” și cântă și în alte trupe, precum The Winery Dogs și Sons of Apollo. Setul lui de tobe este faimos prin dimensiuni: tobe Tama, cinele Sabian, pedale Tama Speed Cobra, bețe ProMark.
Mai întâi, o scuză: nu-i avem încă pe Dream Theater pe Kalisha. Dar sunt cei mai mari muzicieni ai generației noastre, maeștri și virtuozi. Nu e pop, nici măcar pop metal, și nu mizează pe zgomot. Urcă pe scenă și își fac treaba. Oamenii îi iubesc, îi țin minte, știu pe de rost fiecare notă, fiecare armonie, fiecare melodie și linia pe care o poartă. În asta, totul e perfect.
Turneul lor din 2025, „An Evening with Dream Theater”, a străbătut 30 de orașe din SUA, între 5 septembrie și 25 octombrie, și s-a încheiat în Long Island. În fiecare seară au cântat „Parasomnia” în întregime. Dacă cântă lângă tine, vei fi fericit că ți-ai luat bilet: oamenii călătoresc dintr-o țară în alta pentru concertele lor. Vino, nu vei regreta. Nu te gândi, du-te.
— Kalisha 🎧
Ți-a plăcut? Aplicația este gratuită pentru început.
Obține aplicația